Rezidențiat 2025: presiune, burnout și adevărul pe care nu îl spune nimeni tinerilor medici

Rezidențiat 2025: peste 10 000 de candidați își joacă viitorul într-o singură zi. La UMF Carol Davila din București, aproape 4000 de absolvenți — medicină, stomatologie, farmacie — se alătură examenului național ce va decide specialitatea, orașul și viitoarea lor carieră. Dar în spatele cifrelor și listelor oficiale rămân nopțile fără somn, visurile fragile și presiunea unei alegeri care pare să nu mai aparțină doar lor.

UNUL DINTRE CELE MAI GRELE MOMENTE DIN VIAȚA UNUI TÂNĂR MEDIC

Potrivit comunicatului oficial, la concursul de rezidențiat s-au înscris 10.147 de candidați la nivel național.Dintre aceștia, 3.881 își vor susține examenul la UMF Carol Davila — adică peste 37% din total. 

Distribuția candidaților: 2.678 la medicină, 809 la stomatologie și 394 la farmacie.

Rezidențiatul. Un singur cuvânt, dar cu o greutate pe care doar cei care au trecut prin el o pot simți cu adevărat.În 2025, presiunea e mai mare ca niciodată. În spatele ușilor închise, mii de tineri învață până la epuizare, beau cafea în loc de mic dejun și se trezesc dimineața cu aceeași întrebare în minte: „Dacă nu sunt suficient de bun?”

Pentru public, Rezidențiatul este doar „examenul ăla mare”.Pentru cei care îl dau, este o luptă cu timpul, cu frica, cu propriile limite.

Știu asta pentru că înainte de a da la Jurnalism, am fost acolo 4 ani, pe băncile Universității de Medicină Carol Davila din București. Făcând switch-ul spre domeniul presei scrise, am fost terifiată după citirea articolelor apărute în mass-media, care în loc să ofere tinerilor medici laude șî încurajări, au “aruncat cu noroi” în ei  pentru că nu au dorit să aleagă diferite specialități, precum Chirurgie Generală, ATI sau Medicină de Urgență.

Am stat în biblioteci reci, cu markerul în mână și cu paginile pline de notițe, încercând să memorez tot ce se putea în doar câteva luni. M-am trezit nopți în care îmi bătea inima mai tare decât alarma de dimineață. Și m-am întrebat dacă voi reuși… sau dacă visul meu se va rupe chiar înainte să înceapă. Deci le înțeleg supărarea foștilor colegi, care se schimbă la față citind diferite articole din presă

Rezidențiatul nu e doar un examen.E un maraton emoțional într-o țară care îți cere enorm, dar îți oferă prea puțin înapoi.

” Pentru toți absolvenții universităților de medicină și farmacie din țară, concursul de rezidențiat reprezintă mai mult decât un examen, fiind practic principala poartă de intrare în marea familie a specialiștilor în sănătate și o etapă definitorie în cariera fiecărui medic. Acest test complex reflectă nu doar anii de pregătire intensă, ci și profundul angajament față de știință și față de oameni. Le transmit tuturor candidaților mult succes și încrederea că rezultatele lor vor fi pe măsura efortului și a pasiunii investite și sunt convins că, și anul acesta, absolvenții Universității noastre vor confirma tradiția de excelență academică a UMF „Carol Davila”, obținând rezultate remarcabile și demonstrând încă o dată valoarea școlii medicale românești. Rezidențiatul nu este doar un pas profesional, ci începutul unei misiuni nobile, aceea de a transforma cunoașterea în grijă și medicina în artă a vindecării “ a declarat Prof. Univ. Dr. Viorel Jinga, Rectorul Universității de Medicină și Farmacie “Carol Davila” din București.

STUDENȚII REACȚIONEAZĂ LA ACUZAȚIILE DIN PRESĂ

În timp ce mii de absolvenți s-au pregătit temeinic pentru Rezidențiatul din 2025, valul de articole care critică alegerile lor — de la specialități până la “responsabilitatea morală” a generației — a declanșat o reacție puternică în rândul studenților. Pentru mulți dintre ei, aceste materiale de presă nu descriu realitatea, ci îi rănesc și mai tare într-un moment deja fragil.

1. Presa întreabă: „De ce aleg tinerii specialități non-critice?”

Studenții răspund: „Nu e problema nimănui.”

Un mesaj devenit viral în comunitatea medicală a dat tonul furiei generale:

„Cam de când e problema oricui altcuiva — inclusiv a presei — ce specialități alegem la rezidențiat? Se zbat ei pentru posturile noastre? Mai dau ei rezidențiatul din nou pentru o specialitate nouă, ca să mai aibă loc de muncă încă 5 ani după prima ? Nu punem la socoteală gărzi, program, bătaie de joc…”

Alegerea specialității nu e un moft.Este un compromis între ceea ce îi pasionează, ce pot duce și ce le permite sistemul.

2. Titlurile dure din presă au rănit studenții aflați în plină pregătire

După știri care comparau alegerile tinerilor cu un fel de trădare față de sistem, o studentă din anul 6 a reacționat:

„Ce bine se simte să citești articolele alea când tu te lupți cu bibliografia, care nici măcar nu e clară. Înveți, dar nu știi dacă înveți ce trebuie. Și mai ai și examenele din anul 6…”

Vorbim despre tineri de 23–25 de ani care duc pe umeri frica propriului viitor, nu despre oameni care își aleg cariera pe baza trendurilor.

3. „E ușor să ne judecați, greu să fiți în locul nostru.”

Un alt mesaj răspândit intens între studenți arată clar ruptura dintre percepția publică și realitatea trăită:

„Muncim ani întregi pentru examenul ăsta abominabil. De ce ar trebui să alegem ce vrea cine? Nu e normal să luptăm pentru un viitor mai bun pentru NOI și familiile noastre?”

Într-o țară în care unii rezidenți au salariul aproape cât chiria, în care gărzi de 24 de ore sunt norma, alegerea specialității devine un act de protejare a sănătății lor mentale — nu o demonstrație de eroism.

4. Reacții la știrile din majoritatea platformelor: revoltă, sarcasm, neputință

Un student a comentat la un titlu considerat ofensator:

„Excuse me, @hotnews.ro, dar ce este cu acest 💩 de știre?”

De ce protestează tinerii?

Pentru că simt că sunt transformați în personaje într-o poveste care nu e scrisă de ei:

• sunt judecați pentru alegeri personale

• li se minimalizează efortul

• li se ignoră burnout-ul

• li se spune ce ar trebui să aleagă, fără să li se cunoască realitățile

5. Ce arată reacțiile lor? Un lucru pe care presa îl uită.

În mijlocul tensiunilor, există un detaliu pe care societatea îl trece cu vederea: acești studenți nu datorează nimănui sacrificiul lor total.

Nu datorează specialității X.Nu datorează spitalului Y.Nu datorează publicului larg nicio justificare.

Ei datorează un singur lucru:Să își protejeze sănătatea, viitorul și fericirea.

Și ca să conchid într-o notă pozitivă, mesajul meu pentru tinerii medici este acesta:

Felictări pentru tot efortul depus pentru a ajunge până aici. Aveți toată stima, admirația și înțelegerea mea. Alegeți ce vă face fericiți! Doar asta contează în viață.

Și poate, cândva, presa va con-lucra cu sistemul medical.