Învinge frica de a nu fi judecat

Este prima dată când îmi deschid sufletul și mă expun vulnerabilă în mediul online, dorindu-mi astfel, prin rândurile de mai jos, să-ți găsești curajul de a fi tu însuți.

Știți călătoriile din basme , în care eroul principal parcurge un drum inițiatic plin de provocări, doar pentru a se transforma , la final, într-o variantă mai bună a sa ? Ei bine, așa este în viață cu fricile. Pe măsură ce le depășești, devii mai conștient de puterea ta de a înfrunta dificultățile din propriul drum.

Fiecare dintre noi suntem mai mult ca perfecți într-un mod unic, pe care e nevoie să ni-l descoperim. Suntem șlefuiți de experinețe personale care au rolul de a ne modela caracterul.

Nu există moment în care să nu fi ezitat să-mi spum povestea. din frica de a nu fi judecată de cei din jur. M-am ferit toată viața de eticheta de orfan, deoarce îmi doream să pozez într-o persoană optimistă, ambițioasă și puternică. Căutam succesul, conștientă fiind că este un lucru colateral obținut în urma lucrurilor făcute cu pasiune și dăruire, dar din păcate, nu trăiam în adevăr, ci într-o falsă iluzie pe care o numeam: viața mea.

În anul 2024 mi-am propus să scriu o carte, intitulată "Un orfan în căutarea pasiunii", despre impactul pierderii părinților în viața unui adolescent și puterea de a se riridca și a merge mai departe. Povestea este inspirată din propria traumă. Mi-am pierdut tatăș când aveam doar 8 ani, iar mama a decedat la puțtin timp după ce am împlinit 16 ani.

Ce am înțeles din toate acestea ? Că moartea și iubirea au ceva în comun: ambele te pot duce în rai, atât timp cât realizezi că el există aici și acum.

De la dorința de a nu fi compătimită la curajul de a-și asuma propria poveste, Yarina, protagonista romanului, a reușit să-și învingă ces mai mare temere: mila celor din jur. Adesea, deforma, din cazua evenimentelor traumatizante, realitatea și avea impresia că ceilalți o compătimesc. La liceu, colegii și prietenii s-au oferit să îi cunpere un laptop pentru a susține examenul ECDL. Profesorii i-au urat sincere condoleanțe, dar ea iși dorea să intre în pământ de rușine.

Nu suporta sentimentul de neajutorare și din păcate gesturile celor apropiați erau deseori privite ca insulte. Rana sa de abandon se transformase intr-una de umilire, doar pentru că nu știa să-și gestioneze propriile emoții, neacceptând deloc ajutor din exterior.

La 18 ani, a fost admisă la Universitatea de Medicină. Singurul vis era să poată salva vieți, să aibă capacitatea de a alina suferința oamenilor. Își dorea atât de mult ca nimeni să nu treacă prin experiențele ei de viață, încât și-a concentrat toată atenția spre a-i mulțumi pe ceilalți, neglijându-se pe ea însăși. Dorința ei provenea dintr-o traumă, iar cum nimic ce nu este în concordanță cu valorile tale nu este de lungă durată, la fel s-a întâmplat și cu visul ei.

Cum și-a descoperit Yarina adevăratul sens în viață și cum a depășit momentele dureroase ? Rămâne de văzut.

Majoritatea celor care au citit primele capitolr din carte mi-au oferit doar feedback-uri pozitive. Unii s-au regăsit în momentele dureroase de introspecțir, alții au empatizat cu tăria de caracter a personajului, dar toți cititorii avea ceva în comun: trăiau și ei, constant, cu frica de a nu fi fost judecați de cei din jur.

Am constatat că vulnerabilitatea mea, nu doar că a stârnit reacții pozitive, dar m-a adus mai aproape de cine sunt eu cu adevărat. Doar prin autenticitate poți trăi în adevărul ființei tale, asumându-ți întâmplările negative și căutând întotdeauna să te ridici din noroi și să privești cerul, căci acolo este limita!

Sunt bucuroasă astăzi că am reușit să mă vindec, să-mi recunosc trecutul dureros și să observ în mine o fire sensibilă, demult ascunsă, gata să cucerească lumea, începând cu ea.

Iar dacă și tu, te-ai simțit vreodată judecat de ceilalți, te incurajez să îți spui povestea vieții, așa cum este ea.

Poți incepe cu tine. Scrie! Este instrumentul cel mai prețios când vine vorba de autocunoaștere. Începe cu un mini eseu cu tema: cine sunt eu ?

Spor!

Cu drag,

Zizi.